2

Despre nimic

Posted by Liana on March 30, 2013 in eu-si-doar-eu

Pentru ca “acasa” nu mai e “acasa” de ceva vreme, m-am mutat la lucru. Laptopul nu l-am mai pornit din Romania, cand mi-am adus aminte ca uitasem sa platesc factura la gaz. Si inainte de asta, nu retin momentul in care l-am folosit ultima data.

Telefonul e suficient pentru nevoile de comunicare, dar nici din alea nu mai am.

Incerc sa imi dau seama care ar fi urmatoarea miscare logica. Pana acum nu am gasit nici una, orice as muta tot imi dau singura mat.

O sa o gasesc eu la un moment dat si o sa ma mut de la lucru, o sa imi pornesc laptopul mai des si o sa citesc iar.

 
1

Uhm…

Posted by Liana on February 26, 2013 in eu-si-doar-eu
Si ca intotdeauna, Universul se hotaraste sa imi dea cate o palma cand mi-e lumea mai draga. Nimic grav. Doar ca toate teoriile mele definitive si revolutionare referitoare la un anumit subiect au fost lasate mai moale. Pentru ca asa se intampla intotdeauna! Vrea el (universul cu u mic ca nu merita u mare) sa imi arate ca nu detin adevarurile absolute si definitive. Stiam asta. Dar ma incapatanam sa ignor stiinta. Deci uhm…

 
2

Cand nici macar jurnalistii nu mai gandesc in romana

Posted by Liana on January 27, 2013 in mare-i-gradina-ta
“Face sens”-ul meu si al lui Barbie este si va ramane epic. In mintea mea, cel putin. Ba chiar si “sfarsitul strazii” aparut intr-un moment in care ii povesteam mamei ceva, foarte prinsa de firul povestii ca sa mai judec daca… da, daca face sens :) Dar eu nu sunt jurnalist si pe blogul meu pot inventa o neo-elfa daca vreau. Cu presa, zic eu, ar trebui sa stea putin altfel. Nu?

Ca realitatea isi face majoritatea stirilor externe traducand presa britanica, m-am lamurit demult. Dar parca niciodata nu am ras mai tare decat acum vreo 2 zile la citirea acestui articol “adaptat”. Pe cuvant ca as cauta si originalul daca as avea timp si rabdare.

Nu sare nimic in ochi? Uhm, hai sa va dau un indiciu:

 

Deci da! Bravo nenea autoru’! Bravo si mai mare nenea corectoru’! ;)

 
0

1984 al zilelor noastre

Posted by Liana on January 19, 2013 in Liana gandeste / abereaza
Sunt ferm convinsa ca la un moment sau altul internetul a vuit despre ce putina intimitate avem in zilele noastre, despre cum fiecare miscare ne e urmarita si cum fiecare site pe care il accesam tine minte cate clickuri am dat, pe ce si de ce. Eh, m-am gandit sa zic si eu ceva pentru ca, incercand sa ma pun la curent cu ce se mai intampla acasa si sa aflu ultimele barfe mondene, mi-a sarit in ochi un titlu de genul “afla cum poti fi urmarit prin intermediul telefonului mobil”. Nu citez sursa si nu dau link, pentru ca nu l-am citit.

Eu traiesc in orasul cu cele mai multe camere de supraveghere pe metru (sau yard) patrat. La vedere sau ascunse. Cica mi-ar invada intimitatea. Doar cica, eu nu prea sunt de acord. Pana nu monteaza Boris o camera la mine in camera sa studieze daca ma dau cu crema pe picioare circular sau liniar, nu prea vad ce intimitate imi incalca. Ca mai rade careva de mine – in cazul in care ma observa that is – ca dansez pe strada noaptea la 12 cand vin acasa? Pai pentru ca intimitatea asta sa imi fie incalcata, nu trebuie camere, trebuie sa se uite careva pe geam. Si daca m-as simti atat de lezata, de ce as mai face-o?

Serios acum, nu ma intereseaza deloc, deloc, nici macar putin, ca google urmareste la ce carti sau oje sau case ma uit. Sau cu cine fac banking – sa citam reclame – sau de unde imi fac cumparaturile. Sau cu cine sunt prietena pe facebook sau cui i-am dat unfollow. Daca as vrea sa tin toate astea secrete, nu mi-as fi mutat mare parte a vietii sociale pe net, nu? Iar camerele… ma bucur sincer ca sunt acolo. Pentru ca daca da o masina peste mine si fuge, am o sansa sa plec in concediu in Thailanda pe banii idiotului. Situatia s-ar schimba daca mi-ar trebui planurile unei bombe atomice si l-as intreba pe google. Sau daca as vrea sa tranzactionez uraniu la coltul strazii. Da, atunci as urla ca toate drepturile mele sunt incalcate si alte cacaturi.

Nu spun nimic aici sau oral ce nu as sustine in fata oricui. Sunt perfect de acord ca in tara asta (defecta din anumite puncte de vedere) probabil cineva ma va da in judecata intr-o buna zi. Dar ar avea dreptate probabil :)

Pana atunci, google nu are decat sa ma bombardeze cu reclame personalizate in functie de siteurile pe care le accesez, nu are decat sa se si uite la conturile mele bancare. Angajatii lui Boris nu au decat sa imi admire miscarile inghetate si castile rosii si metropolitanii nenumarati la fiecare colt de strada nu au decat sa imi zambeasca frumos in continuare. Nu ma deranjeaza, atata timp cat nu imi afecteaza viata. Despre furtul de identitate nu discut aici, e prea complex subiectul.

Deci nu, nu imi simt intimitatea incalcata, libertatea limitata si – sincer – ma simt mai in siguranta asa. Si da, ma enerveaza cetatenii care se plang de CCTV-ul prezent peste tot dar care se incapataneaza sa traiasca aici, desi nu ii pune nimeni. Dar, din nou, asta e deja altceva.

Si candva o sa va povestesc despre cum poti ramane fara casa TA in tara asta si sa iti ia foarte mult timp sa ti-o iei inapoi.

 
2

2013, te-am asteptat cu nerabdare

Posted by Liana on January 2, 2013 in eu-si-doar-eu
Nu am facut o recenzie a lui 2012. Pentru ca nu am in cap decat chestii nasoale legate de el pe care nu vreau sa le transform in biti, ca atunci devin si mai reale. Singurul lucru bun exceptional care s-a intamplat in 2012 nu are legatura cu mine si nu am nici un merit pentru el. Avansarea piticaniei. Inca nu am reusit sa imi adun cuvintele si pozele si tot sa expun ZIUA. Acea zi in care am fost infinit de mandra de ea. Si in care m-am convins (din nou) ca e geniala :)

Bun. 2013. Ce va aduce. Nu ce sper ca va aduce, ce VA ADUCE.

Pai, multe carti. Nu doar in biblioteca, si la mine in cap. Mi-am redefinit relatia cu Stephen Johan Kindle si am descoperit ca ii trebuie mai multa atentie decat i-am oferit de cand l-am primit pana acum. As avea si o lista, am mai adaugat la lista, am mai sters de pe lista… Plus ca o sa imi revizuiesc chestia cu “daca am inceput o carte, ma incapatanez sa o termin”. Nu. Daca am inceput o carte si nu imi place, o sa o trimit la naiba. Pentru ce sa pierd timpul? Cititul asta implicit va duce la cresterea locului asta. Pentru ca mi-e drag desi are 2 posturi pana acum si nu prea multi cititori.

O sa imi gasesc JOBUL. Acel job pe care il caut de juma’ de an si care (stiu eu!) ma cauta si el pe mine. And all shall be good with the world again.

Si, cel mai important, o sa am mai multa grija de mine. Pentru ca in ultima luna am constatat ca nu fac asta. Oricat m-as bate cu pumnul in piept ca eu sunt pe locul 1, am constatat ca nu e asa. Si nu e ok. La asta am inceput sa lucrez pe vremea cand 2012 inca isi mai dadea ultimele suflari si rezultatele au inceput sa se vada. Ceea ce e bine, dar in nici un caz suficient. Deci quality time eu cu mine, marit dozajul de egoism si miserupism si o sa realiniez planetele.

Nu sper intr-un 2013 mai bun, mai frumos, mai gras, mai fericit. Stiu clar ca asa va fi. Pentru ca o sa am grija sa fie.

Ceea ce va doresc si voua.

Copyright © 2006-2017 Tenisi prin Londra All rights reserved.
Desk Mess Mirrored version 1.9 theme from BuyNowShop.com.