Despre reconectarea sinapselor

De prin noiembrie pana pe la sfarsitul lui februarie, creierul meu e … inexistent. Cred ca arata cum arata conopida fiarta bagata la blender (do not try that if you ever want to eat conopida again). Nici o sinapsa nu mai functioneaza, neuronii sar coarda fara legatura, gandirea este trecuta pe planul n, unde n tinde la minus infinit.

Daca l-as lasa asa, probabil neuronii si-ar gasi un loc mai prietenos sa sara coarda si sinapsele s-ar evapora.

In ultimii 3 ani am descoperit ca exista o modalitate de a-mi recupera neuronii. Cartile. Nu alea noi. Nu sunt in stare sa citesc nimic noi, nu pot urmari nici un rand, nu si gata. Numai ma enervez si neuronii se apuca de box de nervi ca ii deranjez de la saritul corzii. In schimb, cartile pe care le-am citit si rascitit sunt fascinante.

Asa se face ca acum citesc pentru a 4-a oara seria Harry Potter si, multumita Tomatei, nu o sa fiu nevoita sa car caramizile din seria Millenium dupa mine in Romania (long live Mada si Kindle-ul mic si dragut primit de ziua mea). Nu pomenesc dee Twilight aici pentru ca nu pot spune ca o consider carte. Mai degraba o revista in format cartesc. Dar, frate, cat de bine e sa citesti o chestie proasta cand nici nu esti in stare sa faci o adunare simpla “in cap”.

In seria “tampenii mancatoare de timp si bani care reconecteaza sinapsele” intra vederile. Si unghiile cu (momentan) capsuni albe pe ele. Si mai nou nenoroceala de stepper de la sala si alea 50 de etaje ale lui pe care o sa le urc eu candva curand dintr-o bucata.

Si vad ca in ultima vreme blogul. Care continua sa nu aiba legatura cu nimic, sa fie locul unde aberez cu gratie si atat.

Si ca final… Harry Potter and The Goblet of Fire si unghiile capsunicioase (yes, I like them THAT much)

... other posts by Liana